Dintre culori, albastrul este cea mai adanca, caci privirea patrunde fara a intalni nici un obstacol. Albastrul este cea mai imateriala dintre culori. 

Albastrul este cea mai rece dintre culori si, in valoarea sa absoluta, cea mai pura, in afara vidului total al albului neutru. Albastrul deschis este calea reveriei, iar cand se intuneca, albastrul devine o cale a visului.

Un mediu albastru calmeaza, linisteste, dar, spre deosebire de cel verde, nu tonifica, pentru ca el nu prefigureaza decat o evadare fara priza asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimanta. 

Culoarea albastra face sa creasca capacitatea de aparare imunitara si faciliteaza foarte mult regenerarea celulara.

Culoarea albastra este, in general, indicata in stari infectioase si in afectiuni virale, in stari febrile, insolatie, spasme nervoase, crize acute de reumatism, bufeuri de caldura.

Culoarea albastra ne permite sa ne deschidem cu entuziasm fata de tot ceea ce este elevat si minunat in jurul nostru. Totodata ea ne ajuta sa traim intr-o deplina armonie in anturajul nostru.

Utilizarea excesiva a acestei culori poate insa produce oboseala, iar o ambianta predominant albastra permanent poate provoca depresie.

Efectele fiziologice ale culorii albastre: scade presiunea sanguina, scade tonusul muscular, calmeaza respiratia si reduce frecventa pulsului.

Efectele psihologice ale culorii albastre: culoare rece, odihnitoare si linistitoare, indeamna la calm si reverie, predispune la concentrare si liniste interioara, confera seriozitate, reverie sublima, disponibilitati evocatorii, senzatie de spatialitate, ingaduinta, pace inefabila, dor, nostalgie spirituala, favorizeaza amplificarea proceselor de inhibitie si de incetinire a ritmului activitatii, face sa apara senzatia de departare in spatiu, de detasare, de infinit si meditatie spontana.